De mult am vrut să scriu acest post, pentru că anul trecut am fost și eu în situația de a răspunde la aceasă întrebare.

Din punctul meu de vedere, există atât avantaje cât și dezavantaje la ambele variante.
Problemele din sistemul de stat sunt bine cunoscute de toată lumea: lipsă de condiții, lipsă de interes din partea personalului (în special cel mediu), problema “recompensei” pentru medici/asistente, etc. La privat lucrurile astea sunt superioare: personalul este mai atent cu tine, condițiile sunt bune, tot ce se plătește se știe dinainte și primești bon/factură.

Din păcate însă, maternitățile private au o hibă: sunt gândite pentru sarcini normale, fără probleme! Dacă Doamne-ferește există riscul de naștere prematura, clinicile private nu te primesc înainte de 32-34 de săptămâni și te trimit tot la stat, deși toată sarcina a fost urmărită la privat (cu costurile aferente). Deci, cu alte cuvinte, poți să bagi bani câți vrei la privat, dacă apar probleme tot la stat te trimit la cine-o fi – asta dacă nu ai noroc să ai un ginecolog care lucrează în ambele părți, și atunci măcar te tratează același medic.

Sfatul meu este, dacă vreți să aveți condiții bune, civilizate, să mergeți la privat, însă este bine să vă asigurați că ginecologul ori lucrează și într-un spital de stat, ori vă mai luați ca măsură de siguranță un al doilea medic ginecolog care lucrează într-un spital (maternitate) de stat – că altfel, în caz de probleme, riscați să rămâneți cu ochii-n soare.

Am fost plecați câteva zile în vacanță, la Sibiu. Am plecat miercuri, 18 august. După un drum relativ bun, ajungem la ieșirea din Vâlcea. Aici, spre stupoarea noastră, ne oprim în coloană. Și mai înaintăm noi câțiva metri, și iar ne oprim. Și iar înaintăm puțin, și iar ne oprim. Și am făcut chestia asta vreo jumătate bună de oră. Copilul in spate devenise agitat, iar eu deja mă gândeam că am norocul de a fi prins lucrări pe Valea Oltului.
După aproximativ o jumătate de oră ajungem la “zona fierbinte”, undeva înainte de Călimănești și … stupoare: filtru total de circulație, pe ambele sensuri. Pe marginea drumului măsuțe cu umbreluțe și scaune, și o gramadă de oameni, îmbrăcați in niște pseudo-uniforme (vestuțe de genul celor purtate de vănzătorii de ziare pe la semafoare). La fiecare mașină venea cîte un nene din ăsta și spune: “Bună ziua. Realizăm o statistică turistică. De unde veniți?” – “București” – “Unde mergeți?” – “Sibiu” – “Sunteți în concediu?” – “Da” – “La revedere!”. Și ne lasă să plecăm. La capătul punctului “pichet” văd un polițist, mă opresc în dreptul lui și îl întreb încă uimit dacă pentru această statistică am fost opriți și ne-am pierdut timpul 1/2 de oră. Îmi spune că da.
Plecăm mai departe și ne oprim în OMV-ul de după Mănăstirea Cozia. Nu mai pot de nervi, uimire, dezgust. Caut pe telefon numărul de la Antena1, îi sun și le povestesc totul, în speranța că vor face ei un reportaj despre asta.
Mi se pare inadminibil pentru o țară civilizată să se întâmple așa ceva: să fii oprit din drumul tau într-un ambuteiaj creat artificial pentru niște întrebări tembele, pentru că cineva realizează o statiscă turistică. E jenant – și asta spune multe despre țara în care trăim.
Trăiască turismul românesc, frunza verde furată cu care-l promovăm precum și respectul tuturor decidenților din țara asta față de noi, oamenii de rând.

Recent am avut de lucrat cu niște fisiere text mari (adică peste 1.5GB). Culmea este că aceste fișiere mai trebuiau și editate – lucru care a devenit problematic.

În principiu eu folosesc fie editorul din Eclipse fie Notepad++, însă în acest caz niciunul nu a fost capabil să îmi rezolve problema. Am căutat puțin și … am găsit : gvim. Este versiunea pentru Windows a celebrului vim. Deși utilizez frecvent pe masinile linux vim-ul, trebuie să recunosc că am rămas mai mult decât impresionat de viteza cu care mi-a deschis fișierele și mai ales de viteza cu care am putut să-mi schimb encoding-ul din ele – practic instantaneu. Un singur lucru trebuie sa recunosc: pentru parsarea fișierului a trebuit să las ‘syntax off’ - însă asta chiar n-a fost deranjant.

Morala: este excelent că tehnologia avansează, că oferă din ce în ce mai multe funcționalități și posibilități utilizatorilor, însă … de ce se pierde din vedere partea de eficiență? De ce un editor “vechi” este capabil să facă lucruri la care noile cuceriri tehnologice se sufocă? Cu atât mai mult cu cât, cu timpul, nu spun de ce, dimensiunile fișierelor au crescut considerabil – dar … se pare că trebuie să ne întoarcem mult înapoi pentru a lucra cu fișierele viitorului. Paradoxal, nu?

P.S. Am avut în facultate un asistent la un laborator de programare care ne tot bătea la cap cu eficiența algoritmilor, cu memoria utilizată, viteză, complexitate, etc.. . Oare în marile firme producătoare de soft nu există astfel de oameni? Nu se gândește nimeni că poate ar fi mai eficient (și clar mult mai rapid) să produci un soft care “scoate” fișiere de dimensiuni reduse? … Oare i-ar împușca cei din industria harware?